Astăzi, de Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Transfobiei și Bifobiei, atrag atenția asupra discriminării persoanelor LGBTI și reafirm drepturile fundamentale pe care este construită societatea noastră.  

Să spui că toți oamenii au drepturi egale încă e un act de curaj politic în anumite locuri din spațiul european, din păcate, deși ar trebui să fie un act politic de responsabilitate pentru toți politicienii. Curajul adevărat e al lor, al victimelor discriminării, al celor care au fost și încă sunt dezumanizați şi stigmatizați doar pentru cine sunt şi pe cine iubesc. 

Ura este cel mai periculos instrument pe care-l putem folosi pentru a ne exploata diferențele, pentru a manipula și pentru a inventa inamici fictivi. Folosim deseori cuvinte precum toleranță sau acceptare, atunci când vorbim despre cei mai vulnerabili dintre noi. Dar ele implică o lipsă ori un defect. Când, de fapt, acceptarea ar trebui să se refere la prejudecățile noastre, pe care trebuie să ni le vedem, să înțelegem de unde vin și să scăpăm de ele. Iar lipsa de toleranță trebuie îndreptată către cei care vor să ne fure din umanitate. 

Discriminarea ne face pe toți mai vulnerabili iar o societate avansează şi prosperă doar atunci când oamenii își pot trăi viața la întregul lor potențial. Sunt mândră de România pentru bunătatea pe care a arătat-o deseori, întristată de poveștile nedrepte pe care încă le mai vedem în jurul nostru, dar și optimistă că eforturile împotriva nedreptății vor câștiga. De aceea, trebuie să dăm voce și să-i ascultăm pe cei care luptă împotriva discriminării și să ne alăturăm lor cu cel mai important mesaj: Suntem egali și merităm cu toții să fim fericiți.