Am participat astăzi, la invitația colegei mele Cristina Iurisniti Deputat USR BN, căreia îi mulţumesc pe această cale, la o dezbatere despre mijloace de combatere reală a violenței domestice, dezbatere organizată de Comisia pentru egalitate de șanse din Camera Deputaților.Am învățat foarte multe lucruri azi şi sunt profund recunoscătoare tuturor organizațiilor neguvernamentale care au participat şi care aduc expertiza şi efortul lor ca o contribuție esențială şi permanentă la acest demers. Fără ele, în primul rând, nu ştiu unde am fi.Astăzi este Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor. Sunt enorm de multe lucruri de spus şi nu le pot adresa pe toate aici, aşa cum efectele generate de acest fenomen şi mai ales cauzele lui nu pot fi adresate decât cu generații şi mandate întregi dedicate educației, prevenției, conştientizării, independenței sociale şi economice a femeilor, implementării şi respectării legii, RESPECTULUI, asumării de la nivel instituțional – local, central (administrativ) şi de autoritate a aplicării legii în mod real a acestei agende ca prioritate publică esențială, care este legată intrinsec de respectul pentru drepturile fundamentale şi de siguranța publică.Dar am acest gând, pe care vreau să îl exprim răspicat: până în momentul în care, de la primul om al țării şi până la ultimul primar de comună, trecând prin ministere, instituții, poliție, instanțe, legislativ şi tot ce înseamnă factori de responsabilitate publică, nu vor exista conştientizarea profundă şi asumarea faptului că o dată la 30 de secunde o femeie este bătută în România, şi că trăim într-o țară în care aproximativ 60% din populație consideră că violența domestică este justificată în anumite situații, nu se va schimba nimic fundamental. Aş vrea să văd această asumare. Aş vrea să văd mesajul preşedintelui, al ministrului de interne, al ministrului justiției, al educației, al sănătății, al muncii şi nu numai, mesajele primarilor, clar, într-o astfel de zi, care să înceapă aşa: în România, o dată la 30 de secunde o femeie este bătută. Noi asta facem pentru ca acest lucru să nu se mai întãmple:1….2…3….Consecințele violenței domestice sunt aproape necuantificabile. Dezvoltarea copilului, traumele victimelor şi impactul asupra sănătății lor fizice şi psihice, felul în care este modelată o societate în care violența domestică este un fapt cotidian, viețile pierdute – 50% dintre femeile care sunt ucise, sunt ucise de parteneri domestici – toate acestea şi multe altele ne afectează şi ne dezumanizează pe toți. E o involuție uriaşă, pe care o girăm chiar şi prin simpla tăcere atunci când auzim în apartamentul de alături strigăte de ajutor.E momentul să vedem asta pe agenda publică, real, nu pentru o bifă tematică. Acea coordonare, finanțare şi asumare, între toți actorii instituționali şi neguvernamentali, pentru ca aceste lucruri să nu se mai întâmple. Altfel, vorbim vorbe. Violența domestică nu are culoare politică. Dar e mânjită cu sânge şi traume, de fiecare dată. Nimeni nu poate, singur, să îi facă față. Oricât de puternic şi de educat ar fi.Şi încă un lucru: cine a lovit o dată, o va face din nou. Cine a rănit profund o dată, o va face din nou. Cine nu e capabil să demonstreze prin fapte respectul față de partener şi să transmită prin fapte sentimentul de siguranță a unui cămin, cumpără flori şi îşi cere iertare degeaba. Uitarea suferinței şi vindecarea violenței nu se rezolvă cu flori. Există mijloace terapeutice şi ajutor specializat prin care se poate ajunge acolo. Dar ignorarea, tăcerea, acceptarea NU sunt soluții.Gândul meu este astăzi la toate victimele violenței domestice – mult mai multe decât am crede, cu răni mult mai profunde decât am crede, fizice, psihice, de toate felurile. Felul în care o administrație şi o societate reacționează la aceste abuzuri vorbeşte răspicat, de la sine, despre eficiența acelei administrații şi despre evoluția acelei societăți.Şi un ultim gând: administrația, societatea, suntem noi. Noi, domnule preşedinte, noi, domnilor miniştri, noi, dragi colegi parlamentari, şefi de instituții de specialitate, primari, polițişti, profesori, medici, magistrați, noi, dragi vecini de scară sau de casă cu o victimă a violenței domestice. Noi trebuie să facem toate aceste lucruri, nimeni altcineva.
