Curtea de Conturi Europeană a publicat evaluarea modului în care statele membre și-au îndeplinit responsabilitățile de gestiune şi raportare antifraudă în domeniul politicii de coeziune, cu accent deosebit pe prevenirea, detectarea și reacția planificată la situațiile de corupție.

Sunt raportor de grup pe acest dosar, care a fost prezentat ieri în comisia CONT.

72% din totalul fraudelor care au afectat bugetul UE între 2013 și 2017 vizează politica de coeziune, un domeniu care reprezintă o treime din bugetul european și care are ca scop reducerea disparităților dintre diferitele regiuni ale Uniunii. Frauda apare tocmai în domeniile în care cetățenii au cea mai mare nevoie de surse viabile de finanțare.

Și mai alarmante sunt acțiunile statelor membre sau mai bine zis lipsa lor. Rata de raportare a fraudelor în perioada 2007-2013, așa acum reiese din raport, nu reprezintă cu adevărat nivelul de fraudă comis efectiv la nivelul UE, ci surprinde mai degrabă niște cifre indicative pe care statele membre au decis să le comunice discreționar Comisiei. Pe scurt, statele membre au mințit în raportări.

Acest lucru se aplică în toate statele membre investigate de Curtea de Conturi, inclusiv în România, Bulgaria, Ungaria sau Grecia.

Avem acum competență comunitară pentru investigarea fraudei cu fonduri europene. Este de neacceptat să minți cu atâta uşurință pe banii oamenilor. Comisia ar trebui să aibă o reacție fermă şi să se gândească la faptul că rata de transpunere a Directivei PIF reflectă exact aceste realități. 

A venit timpul pentru reguli antifraudă ale Uniunii mai clare, mai solide, care includ mecanisme de prevenție şi de control. În loc să avem proceduri simplificate şi flexibile de absorbție, dublate de un control periodic al stadiului implementării, avem birocrație excesivă şi furt din banul public. Da, ține de statele membre de multe ori să prevină şi să gestioneze astfel de situații. Dar dacă sistemele naționale sunt disfuncționale, trebuie să activăm plase de siguranță la nivel european şi un sistem care să permită sesizarea rapidă a neregulilor.