Intervenție privind situația din statele membre în materia confiscării, 24 septembrie
Intervenție privind situația din statele membre în materia confiscării, 24 septembrie
septembrie 24, 2019
Pe 24 septembrie, în Comisia LIBE a fost prezentat un
document de lucru care prezintă situația din statele membre în materia
confiscării care nu este bazată pe o sentință de condamnare. Mesajul meu este
că a venit momentul să fi mult mai fermi în ceea ce priveşte măsurile
armonizate cu privire la confiscare şi sechestru judiciar în Uniune.
„Mulțumesc foarte mult domnule președinte și aș vrea
să-i mulțumesc foarte mult și reprezentantei Comisiei pentru această
prezentare.
Aștept cu mult interes
raportul cu mai multe date privitoare la situația curentă în statele membre,
pentru că ne lipsesc datele. Acesta e adevărul. Ne lipsesc informațiile.
O analiză mai aprofundată ar fi necesară ținând seama de
faptul că avem circa 110 miliarde de euro anual venituri provenite din
infracțiuni, dintre care numai 1,1% sunt cu adevărat bani recuperați, la
nivelul Uniunii. Mă bucură faptul că s-a referit aici Comisia la Directiva
42/2014, care e un pas important înainte, dar aș vrea să mai subliniez și
faptul că avem opinii foarte diferite aici în instituțiile europene în legătură
cu importanța confiscării care nu se bazează pe o sentință de condamnare.
Articolul 5 din textul inițial al Directivei 42 a fost până la urmă înlocuit,
practic, cu o altă dispoziție mult mai slabă, care permitea acest tip de
confiscare numai într-un număr foarte limitat de cazuri.
Întrebarea mea și recomandarea mea, în același timp,
pentru Comisie este următoarea: Nu ar fi posibil să fim mai preciși și mai
îndrăzneți în acest domeniu? Pentru că majoritatea statelor membre aplică
modelul clasic. De exemplu, în țara mea, România, se aplică doar parțial chiar
și primul model legat de acest tip de confiscare.
Când ne uităm la ce face Bulgaria, care a pus în aplicare cu succes aceste măsuri de confiscare ce nu se bazează pe o condamnare, folosind chiar răsturnarea sarcinii probei, când analizăm țări cum ar fi Italia sau Germania, care fac o combinație de succes între modelele 2,3,4 prezentate aici, mă întreb dacă după acest raport pe care îl vom primi în curând, la sfârșitul lui octombrie sau cel mai târziu la începutul anului viitor, de la Comisie, vom fi în sfârşit în stare să consolidăm pe de-o parte cadrul pentru măsurile de confiscare clasice și în același timp să propunem măsuri mai ferme și mai clare, astfel încât aceste măsuri de confiscare ce nu se bazează pe o sentință de condamnare chiar să poată fi implementate.
Astăzi în Comisia LIBE a fost prezentat un document de lucru care prezintă situația din statele membre în materia confiscării care nu este bazată pe o sentință de condamnare. Mesajul meu este că a venit momentul să fi mult mai fermi în ceea ce priveşte măsurile armonizate cu privire la confiscare şi sechestru judiciar în Uniune. "Mulțumesc foarte mult domnule președinte și aș vrea să-i mulțumesc foarte mult și reprezentantei Comisiei pentru această prezentare. Aștept cu mult interes raportul cu mai multe date privitoare la situația curentă în statele membre, pentru că ne lipsesc datele. Acesta e adevărul. Ne lipsesc informațiile. O analiză mai aprofundată ar fi necesară ținând seama de faptul că avem circa 110 miliarde de euro anual venituri provenite din infracțiuni, dintre care numai 1,1% sunt cu adevărat bani recuperați, la nivelul Uniunii. Mă bucură faptul că s-a referit aici Comisia la Directiva 42/2014, care e un pas important înainte, dar aș vrea să mai subliniez și faptul că avem opinii foarte diferite aici în instituțiile europene în legătură cu importanța confiscării care nu se bazează pe o sentință de condamnare. Articolul 5 din textul inițial al Directivei 42 a fost până la urmă înlocuit, practic, cu o altă dispoziție mult mai slabă, care permitea acest tip de confiscare numai într-un număr foarte limitat de cazuri. Întrebarea mea și recomandarea mea, în același timp, pentru Comisie este următoarea: Nu ar fi posibil să fim mai preciși și mai îndrăzneți în acest domeniu? Pentru că majoritatea statelor membre aplică modelul clasic. De exemplu, în țara mea, România, se aplică doar parțial chiar și primul model legat de acest tip de confiscare.Când ne uităm la ce face Bulgaria, care a pus în aplicare cu succes aceste măsuri de confiscare ce nu se bazează pe o condamnare, folosind chiar răsturnarea sarcinii probei, când analizăm țări cum ar fi Italia sau Germania, care fac o combinație de succes între modelele 2,3,4 prezentate aici, mă întreb dacă după acest raport pe care îl vom primi în curând, la sfârșitul lui octombrie sau cel mai târziu la începutul anului viitor, de la Comisie, vom fi în sfârşit în stare să consolidăm pe de-o parte cadrul pentru măsurile de confiscare clasice și în același timp să propunem măsuri mai ferme și mai clare, astfel încât aceste măsuri de confiscare ce nu se bazează pe o sentință de condamnare chiar să poată fi implementate.
